perspective

iarasi fumez…senzatie ciudata..stiu ca nu face bine ficatului meu…si nici nu traiesc cu iluzia ca ma linisteste din anumite puncte de vedere…dar imi place sa continui uneori…imi place sa petrec cele aproximativ 3-4 minute urmarind evolutia ei…nu conteaza tipul brichetei, cateva scantei si se aprinde usor ca de fiecare data…iese fumul care intra in par, haine, imprimandu-se pe maini si haine cu mirosul lui specific…e la inceput..arde…primul fum e cel pe care ti-l doreai sa-l simti cu nerabdare…il simti…iti place, mai vrei…mai tragi un fum, se intensifica placerea…mai tragi odata si tigara se micsoreaza, imi place sa vad cum se aprinde de fiecare data cand tragi, iar dupa aceea revine la normal..si se micsoreaza si mai mult…si mai mult…te gandesti poate la chestiile care te apasa in acel moment sau pur si simplu la placerea de a-i vedea evolutia…sau whatever…nu dai drumul fumului pe gura, ci pe nas, preferi sa tii mai mult din el pentru tine si sa-l conservi printre perisorii din nas, decat sa-l scoti in fata cuiva sau sa-l share-uiesti cu aerul….ajungi la jumate si te gandesti daca mai vrei, caci se simte o usoara amorteala/ameteala si depinde daca poti sa o suporti….si zici DA….si continui…se scurge timpul si mai ai un fum de tras…il tragi sau nu? stii ca se aproprie sfarsitul..ce faci? sa continui pana la sfarsit sau sa o stingi? de cele mai multe ori ajung pana la sfarsit, imi place sa vad  sfarsitul, caci atunci cand faci o alegere, trebuie sa vezi pana unde poate sa ajunga si unde se infunda…iar dupa aceea…o stingi sau o arunci? esti atat de tare sa vezi cum se sfarseste ceva ce ti-a provocat placere sau preferi sa nu observi, sa nu stii cat va dura pana se va stinge de tot caci nu o sa o vezi? .. desi de cele mai multe ori nu am dorit sa vad sfarsitul, tigara prefer sa o sting…si sa o fac pana nu mai iese nici un fir de fum…desi traieste doar cateva minute pana se consuma, ajunge intr-un final la un sfarsit, tragic sau nu pentru ea…dar exista un end…si deobicei cand zici end trebuie sa si fie end…zic deobicei pentru ca este cazul ideal pentru orice lucru care ramane sfarsit in aceeasi stare si nu mai are nevoie de revizuiri…de fapt, pentru mine este ideal, dand dovada cateodata de o lasitate crunta…dar…never say never…

fara sfarsit…