perspective

in timp ce mergeam azi dimineata spre aura ca sa alergam cateva minute, m-a apucat rasul de una singura amintindu-mi de cele 2 ore pierdute ieri ca sa gasim ceainaria de la Cotroceni…cerui sfatul sefului inainte sa plec de la munca despre cum sa ajung acolo, dar aiurita ca de obicei, uitai…dupa ce am mers cu toate liniile posibile din preajma, si dupa toate indicatiile proaste ale ratb-istilor, ne-o luminat cineva si am gasit-o….ne-am intors de multe ori in acelasi loc, ne-am invartit, ne-am sucit…dar satisfactia de dupa nu se compara….inca de la intrare un miros imbietor de ceai…un loc superb, cu lemn vechi si negru, ambianta romantica, recomand tuturor celor care au acest spirit (m-a apucat si pe mine ieri:-s, dar cum a venit asa a si plecat…probabil era suspinul)…linistit, meniu cu 100 si ceva de soiuri de ceaiuri si cateva prajiturele sarate, yammy….am citit imediat descrierea fiecarui ceai….luminat usor, fara mese si scaune, doar pernute pe jos, un pic “compartimentat”…cu etaj, exact ca si paturile supraetajate din camin:D numa ca spatiul dintre etaje era oleaca mai marisor…2 camarute, un sunet de clopotel chema ospatarita imbracata foarte simplu si draguta…acompaniata de oameni noi si simpatici, echipa de la noul loc de munca al lu’ Lavi…o chestie mi-a atras atentia…ceaiul cu bere, exista asa ceva…nu am incercat, dar cred ca e ok…..simteam nevoia de o Timisoreana, dar oamenii de acolo erau mult prea diferiti pentru a bea asa ceva…ciudat faptul ca exista si alte locuri linistite unde nu gasesti celebra cola sau mult bauta bere….si ceaiul avea un gust foarte bun, amestecat cu miere, lapte de nu stiu ce fel si alte chestii….parca as fi descoperit America…dar tocmai pentru faptul ca am vazut si altceva si aveam nevoie de asta…m-a facut sa ma simt bine…….si revenind la drumul meu spre alergat, pe langa ceainaria si ratacirea mea, pe drum ma izbeste un miros care venea dintr-un sac negru, strans la gura cam ciudat…sper sa nu fi fost vreau copchil avortat ca in 432, dar prea mirosea a putrefactie:-s….a fost o dimineata superba azi, soarele rasare tot din partea Adobe-ului…desi nu mai dorm noaptea destul de mult, alergatul de dimineata e uimitor, imi da energie pana noaptea cand ajung acasa si pun capul pe perna….

si cateaua caminului (care tocmai ce a nascut niste catelusi superbi) alerga disperata sa prinda o vrabiuta de coada….