perspective

eram in galati…pe o ploaie torentiala intr-un parc…ma ascundeam de tunetele si fulgerele furtunii care tocmai ce incepuse…eram in bratele celui care mi-a promis uitare si fericire…si batea vantul asa de puternic si ne sarutam atat de indelung, incat nu auzeam zgomotele stranii si nu simteam ploaia care ne udase pana la piele…ramasesm in urma grupului care se adapostisera in masina si strigau dupa noi…nu se auzea decat dorinta de a scapa de virginitate si trecut…dorinta de nou si de bine…de fericire…ne cunosteam fiecare amanunt, traire, simtire si nu se putea sa nu fie totul spre bine…au trecut doi ani de atunci…doi ani care au schimbat multe si totodata au limitat multe…din puiul de randunica de pe scara care primea de papat din cioculetul mamei am ajuns sa invat sa zbor, sa dau din aripi si sa ma zbat sa lupt pentru ceea ce aveam si sa indur toate piedicile…am zambit si am plans…am gresit si am iertat…am razbit pana am ajuns la concluzia ca nu mai are rost….alta primavara nu v-a mai veni cu alte randunele… azi trebuia sa aniversez doi ani…dar am renuntat din timp…ma gandesc si sunt extrem de multe luni…unele irosite degeaba, altele pentru care multumesc…nu regret ci inca invat din ce a fost… sentimentele s-au transformat in altceva…detasarea nu a fost grea pentru mine, dar am ajutat la realizarea ei…acum suntem pe cai diferite, alaturi cand avem nevoie de sprijin si impacati cu ideea ca “a fost” si nu mai este…si nu va mai fi….

multumesc!