simplitatea
imi dau seama din ce in ce mai mult ca imi place simplitatea…ma atasez mereu de lucrurile simple si fara prea mare valoare…persoanele simple sunt singurele pe care le pot simpatiza si imi place sa patrund in viata lor, sa “studiez” si sa-mi dau seama ca se aseamana atat de mult cu mine…fire/personalitate/probleme/simtiri/excese…nu pot sa zic ca sunt “simpla”, adica nu m-am analizat din acest punct de vedere, desi multe persoane mi-au subliniat acest lucru…faza e ca oamenii simpli pot fi intelesi mai usor si mult mai apreciati din punctul meu de vedere…azi-noapte am avut placerea sa savurez o ocazie unica pot sa zic, nu exista asemenea persoane la orice colt de strada…si mi-a ramas un feeling destul de dragut… scriam la status zilele astea “ma intriga necunosctul…ma intriga incertitudinea…ma intriga iluzia”…asta a fost inceputul “aventurii” de ieri…nu ma refeream neaparat la o persoana anume…dar s-a concretizat intr-o “plimbare” prin unele cartiere marginase ale Bucurestiului, o noapte intreaga….vizitat cele mai penale carciumi, baut vodka din plin si fumat…ceva…alergat de cainii “prietenosi” si boschetarii de prin ganguri si siringile de pe langa ghenele de gunoi…parea sumbru, dar nu am stat deloc pe ganduri cand mi-a venit aceasta ideea de a colinda noaptea ceea ce multa lume numeste imposibil….nu am scapat nici de fitzosii cartierelor, masinile de politie dand tarcoale si norocul de a avea buletinul la mine la o razie a gaborilor…a fost placut sa beau cot la cot cu un el si toti ceilalti dubiosi de pe acolo…radeam la glumele pe care le auzeam si nu ezitam sa nu completam intre noi…vantul ce adia pe drumurile intortocheate ale ferentariului alunga orice stare de rau al stomacului, caci au fost ceva pahare…am hranit cativa caini cu niste hamburgeri care m-ai ramasesera de la masa dar cam in zadar, probabil erau obisnuiti cu meniuri mai mari…ne-am ascuns printr-o parcare de niste tinerei care se alergau….unul dadea de zor la palmi in una…trist…dar a fost o noapte cu mlte peripetii…si totusi…nu e atat de rau in cartierele marginase…dimineata s-a incheiat la fel de frumos, iar acu imi cad ochii in gura de oboseala…
incepui postul vorbind despre simplitate si am ajuns la a povesti ce a fost aseara nu tocmai intamplator…oricum, ma bucur ca mi-am reluat spiritul aventurier si plin de peripetii…nebuniile mele exagerate vor sa se intinda si prin colentina, salajan, pantelimon…nu de alta, dar vreau sa vad unde este vodka mai buna…sau compania….mai are cineva curajul acesta?
nu prea cred! dar…oferta ramane deschisa:)
nu mi s-a dat sa citesc ceva mai prost pana acum….intreaga ta istorioara despre oameni simpli (in cazul de fata ratati ai strazii, pentru ca e un motiv pentru care sunt asa cum sunt) care incearca sa te puna pe tine intr-o postura boema nu face decat sa creeze imaginea unui dornic de atentie care se autoamageste ca este mai mult decat un om simplu (a se intelege mediocru, unul ca alti 1000).nici macar felul in care e prezentat textul nu salveaza aceasta istorioara ce se vrea proza; dar desigur este pus sub categoria “abureli”.
apreciez sinceritatea…dar prin simplitatea nu m-am referit la istorioara mea…ci la persoana cu care am fost…poate nu s-a inteles acest lucru, am obiceiul de a-mi amesteca gandurile/ideile intr-un mod ciudat si cu multe interpretari…oricum, ms pentru comment:)
Toate povestile incep pe strazi in baruri in care intri pentru prima oara. Din pacate finalul nu e la fel de boem.
@x: am o veste pt tine… toti suntem oameni, simpli, chiar daca undeva, pe parcurs, ne-am pierdut perceptia asta despre noi, fiecare din alte motive. Totusi, la un asemenea comentariu, ar fi fost un gest de mare curaj, caracteristic bineinteles numai unui om simplu, sa ne lasi sa stim macar cu cine discutam. la mai multe comentarii constructive.
@elissutza: si eu apreciez sinceritatea. doar ca nu ma prind unde sta ascunsa in comentariul respectiv. tu cum ti-ai dat seama?
mailul meu e listat…nu e greu sa aflati cine sunt…mai ales ca elis ma cunoaste si mi se pare de ajuns. si da, critica e menita sa fie constructiva domnule… castoru`? m-as mira sa te cheme in realitate asa.
Tu ti-ai ascultat gandurile,stii cum e…stii cum e sa stai intr-un loc sa privesti banalitatea lucrurilor…sa vezi ca tot ce trece pe langa tine e doar o iluzie care de fapt precede realitatea?noi suntem abisul din constiinta noastra!asa ca Simplitatea este parte din noi toti,chiar daca uneori cativa dintre genii ajung sa fie criticati si asa cad de pe piedestalul pe care au urcat cu atat truda.
evident imi pierd vremea si orezul.
evident bogdane…see you at work:)
Cauta ce simti nevoia sa cauti …dar ai grija de tine, nimeni nu o poate face in locul tau…
thx pentru sfat:) in sfarsit a inteles cineva postul…:)